CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent]. Vezi definitia »

REGHIMÉNT s. n. v. regiment. Vezi definitia »

RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant. Vezi definitia »

RULMÉNT s. m. 1. organ de mașină, compus din două inele concentrice separate prin bile sau role, cu aceleași dimensiuni, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire. 2. fond de ~ = materiile prime și celelalte materiale necesare procesului de producție, precum și mijloacele bănești necesare funcționării continue a unei întreprinderi. (< fr. roulotte) Vezi definitia »

TUMESCÉNT, -Ă adj. (Despre țesuturi) Care se tumefiază. [< fr. tumescent]. Vezi definitia »