GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen. Vezi definitia »

PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține epocii pleistocene (1), privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. Vezi definitia »

ANTROPOGÉN, antropogene, adj. (În sintagma) Fenomen antropogen = fenomen datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; fenomen antropic. – Din fr. anthropogène. Vezi definitia »

SPERMATOGÉN, -Ă adj. 1. care produce celule germinale mascule. 2. care produce semințe. (< fr. spermatogène) Vezi definitia »

D.A.E.-termen bancar Vezi definitia »