ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. De-aș avea pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci când interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stâncos, înalt și aprig (NEGRUZZI). Vezi definitia »

GIG², gíguri, s. n. (Mold.) v. vig. Vezi definitia »

lastíg s.n. (înv.) stofă de lână foarte tare, un fel de satin. Vezi definitia »

țipiríg s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus. Vezi definitia »

BINNIG, Gerd (n. 1947), fizician german. Contribuții în domeniul opticii electronice. Prof. univ. la München și la Universitatea Stanford. Împreună cu H. Rohrer a proiectat microscopul cu baleiaj și efect de tunelare. Premiul Nobel (1986), împreună cu H. Rohrer și E. Ruska. Vezi definitia »