Definita cuvantului inhibiție
INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inhibiție
BIOECOLOGÍE s. f. ecologie a plantelor și animalelor. (< bio- + ecologie) Vezi definitia »
IHTIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul peștilor. [Gen. -iei. / < fr. ichtyologie, cf. gr. ichthus – pește, logos – studiu]. Vezi definitia »
PUPILOSCOPÍE, pupiloscopii, s. f. (Med.) Măsurare a refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul pupilei. – Din fr. pupiloscopie. Vezi definitia »
ALVEOLOCLAZÍE s. f. proces de distrugere progresivă a sistemului osos alveolar prin resorbția țesutului osos. (< engl. alveoloclasia) Vezi definitia »
TELEKINEZÍE s.f. v. telechinezie. [DEX'98] Vezi definitia »