MUSETTE MüSÉT/ s. f. 1. vechi instrument popular, asemănător cu cimpoiul, în Franța. 2. dans vioi, cu caracter pastoral, acompaniat de acest instrument; melodia corespunzătoare. (< fr. musette) Vezi definitia »

INDIVIZIBILITÁTE s. f. 1. faptul de a fi indivizibil; caracterul a ceea ce este indivizibil. 2. (jur.) situație în care, la săvârșirea unei infracțiuni, participă mai multe persoane, ori două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite prin același act. (< fr. indivizibilité) Vezi definitia »

CORDIALITÁTE s. f. însușirea de a fi cordial; afecțiune. (< fr. cordialité) Vezi definitia »

ABÁTE¹, abați, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abații; persoană care are acest titlu. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Vezi definitia »

ABÁTE², abát, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Intranz. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se năzări. 4. Tranz. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre. Vezi definitia »