REDÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ Transpunerea partiturii unei opere sau a unei simfonii pentru pian. ♦ Piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 2. Operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 3. Reducere la jumătate a numărului cromozomilor unei celule, care precedă formarea celulelor reproductive. [Gen. -iei, var. reducțiune s.f. / cf. fr. réduction]. Vezi definitia »

TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie. Vezi definitia »

HIPOSTAZÍE s. f. (biol.) inhibare a acțiunii unei gene (hipostatice) de către o genă nealelică (epistatică). (< fr. hypostasie) Vezi definitia »

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri Vezi definitia »

GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation. Vezi definitia »