POSTPÚNERE s. f. atașare a unui cuvânt, a unei silabe, particule neaccentuate la cuvântul precedent; encliză, postpoziție. (< postpunere) Vezi definitia »

SURESCITÁRE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitáre s. f.] – V. surescita. Vezi definitia »

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei. Vezi definitia »

GLOSÁRE, glosări, s. f. Acțiunea de a glosa și rezultatul ei. – V. glosa. Vezi definitia »

PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. Vezi definitia »