Definita cuvantului institut
INSTITÚT s.n. 1. Instituție, așezământ (de pe lângă o universitate, o academie, o industrie etc.) unde se fac cercetări științifice. ♦ Instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ♦ (În trecut) Liceu particular (cu internat). ♦ Local în care funcționează asemenea instituții. 2. (La pl.) Operă care cuprinde principiile dreptului roman din epoca împăratului Iustinian. [< fr. institut, cf. lat. institutum – lucru stabilit].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu institut
FLÁUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ◊ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto. Vezi definitia »
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea. Vezi definitia »
împrumút adv. – În calitate de împrumut. Lat. promutuum (Diez, I, 235; Pușcariu 794; Candrea-Dens., 826; Cipariu, Gram., 368; REW 4319; DAR). Compunerea cu în- este firească în formații adv., cf. împrejur, împreună, etc. – Der. împrumut (var. înv. împrumută), s. n. (faptul de a da cuiva sau de a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit), var. direct din lat. promutua; împrumuta (mr. mprumutare), vb. (a cere împrumuta; a da cu împrumut; a imita, a reproduce), care de asemenea ar putea reprezenta direct un lat. *impromutuāre (Pușcariu 794; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., I, 386), cf. it. improntare (mil. imprümeda), fr. emprunter; împrumutătură, s. f. (împrumut); împrumător, adj. (persoană care împrumută). Vezi definitia »
nițeluș făcut expr. (glum.) amețit de băutură. Vezi definitia »
CONSTITÚT s. n. tip de contract prin care cineva se angajează să plătească o sumă de bani. (< fr. constitut, lat. constitutum) Vezi definitia »