CONDÍL s.m. Ieșitură, vârf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație]. Vezi definitia »

SCUZÁBIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. – Din it. scusabile. Cf. fr. excusable. Vezi definitia »

IMPUTRESCÍBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu putrezește. [Cf. fr. imputrescible]. Vezi definitia »

ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice]. Vezi definitia »

MONOXÍL, -Ă, monoxili, -e, adj., s. n. (Barcă primitivă) făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – Din fr. monoxyle. Vezi definitia »