Definita cuvantului integrală
INTEGRÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție depinzând de elemente arbitrare (constante și funcții) și care reprezintă soluția unui sistem diferențial. ♦ Simbol matematic care indică operația de integrare. [< fr. intégrale].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu integrală
PĂPÍCĂ s. f. (Mai ales în limbajul copiilor) Diminutiv al lui papă1; p. ext. (fam.) hrană. – Papă1 + suf. -ică. Vezi definitia »
CENTROSFÉRĂ s.f. 1. (Geol.) Sâmburele central al Pământului, format din metale grele complet disociate și gazificate; barisferă. 2. (Biol.) Regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. [Cf. lat. centrum – centru, gr. sphaira – sferă]. Vezi definitia »
POLIPÓZĂ, polipoze, s. f. (Med.) Boală caracterizată prin dezvoltarea mai multor polipi (2) pe aceeași mucoasă. – Din fr. polypose. Vezi definitia »
TILÓZĂ s.f. (Chim.) Metilceluloză. [Et. incertă]. Vezi definitia »
ZÓNĂ s.f. 1. Porțiune din suprafața uscatului, a vegetației și climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafață delimitată de teren din teritoriul unui oraș, al unei comune. · (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. · Spațiu de operații militare; porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuințări preferențiale. · (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. 3. Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porțiune din suprafața unei sfere între două planuri paralele. 5. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. (din fr. zone) Vezi definitia »