INDUCTÍV, -Ă adj. Făcut prin inducție (1), bazat pe inducție. [< fr. inductif, cf. lat. inductivus]. Vezi definitia »

preaființív s.n. (înv.) timpul prezent (în gramatică). Vezi definitia »

APRECIATÍV, -Ă adj. care marchează o apreciere. (< fr. appréciatif) Vezi definitia »

ADJECTÍV s.n. (Gram.) Clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv și denumește o însușire sau însoțește un substantiv. [< lat. adiectivum, cf. fr. adjectif]. Vezi definitia »

REPREZENTATÍV, -Ă adj. 1. (Despre o adunare) Ai cărei membri aleși reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei. 2. Care reprezintă, ilustrează epoca, curentul etc. din care face parte; ilustrativ. ♦ s.f. Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. [Cf. fr. représentatif]. Vezi definitia »