Definita cuvantului interlocuțiune
INTERLOCUȚIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var. interlocuție s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interlocuțiune
INVENȚIÚNE s. f. (muz.) fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. (< it. invenzione, fr. invention) Vezi definitia »
MOȚIÚNE3 s.f. Formare a substantivelor feminine de la masculine și invers cu ajutorul sufixelor. [Cf. fr. motion]. Vezi definitia »
COLECȚIÚNE s. f. v. colecție. Vezi definitia »
CAVICÓRNE s.n.pl. Familie de erbivore rumegătoare având coarnele cavitare (taurinele, ovinele, antilopele etc.); (la sg.) animal din această familie. [< fr. cavicornes, cf. lat. cavus – scobit, cornu – corn]. Vezi definitia »
FISIÚNE s. f. 1. reacție nucleară de rupere a unui nucleu atomic greu în mai multe fragmente. 2. sciziparitate. (< fr., engl. fission) Vezi definitia »