SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. (Înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituția condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din spătar² + suf. -ie. Vezi definitia »

GESTÁȚIE s.f. Perioadă cuprinsă între momentul fecundării ovulului și nașterea fătului; sarcină. [Gen. -iei, var. gestațiune s.f. / cf. fr. gestation, lat. gestatio]. Vezi definitia »

PROLIFERÁȚIE s.f. Proliferare. [Gen. -iei, var. proliferațiune s.f. / < fr. prolifération]. Vezi definitia »

AMONIURÍE s. f. prezența amoniacului în urină. (< fr. ammoniurie) Vezi definitia »

SUPRAPRODÚCȚIE, supraproducții, s. f. Producție de mărfuri care depășește necesitățile pieței. – Supra- + producție (după fr. surproduction). Vezi definitia »