CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire. Vezi definitia »

TROHLEÁR, -Ă adj. al trohleei. ♦ nervi trohleari = nervi pereche motori, cu originea în pedunculii cerebrali, care acționează asupra mușchilor oblici superiori ai fiecărui ochi. (< fr. trochléaire, lat. trochlearis) Vezi definitia »

UNIOVULÁR, -Ă adj. uniovulat. (< fr. uniovulaire) Vezi definitia »

JIMBLÁR, jimblari, s. m. (Înv) Brutar. – Jimblă + suf. -ar. Vezi definitia »

TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »