Definita cuvantului interpuncție
INTERPÚNCȚIE s.f. Punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziții. [Gen. -iei. / cf. lat. interpunctio, fr. interponction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interpuncție
păclíe (păclíi), s. f. – (Banat) Haină ciobănească, din piele de oaie cu lîna în afară. Sb. opaklija (Candrea). Vezi definitia »
CACOLALÍE s.f. (Psih.) Vorbire defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacolalie, cf. gr. kakos – rău, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »
SILVOBIOLOGÍE s. f. Ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. sylvo-biologie. Vezi definitia »
OBNUBILÁȚIE, obnubilații, s. f. (Rar) Obnubilare. – Din fr. obnubilation. Vezi definitia »
PẤRTIE pârtii s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat și marcat, prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă. (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina. Vezi definitia »