SIMETRÍE, simetrii, s. f. 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; proporționalitate, concordanță, armonie între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuție egală, regulată, armonioasă a părților unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondență exactă (ca formă, poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot. 2. Spec. Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din lat. symmetria, fr. symétrie. Vezi definitia »

ZOOMORFÍE s.f. Parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. [Gen. -iei. / < fr. zoomorphie]. Vezi definitia »

IMIGRÁȚIE, imigrații, s. f. Imigrare; p. ext. situația, starea celui imigrat. ♦ Totalitatea imigrărilor dintr-o perioadă dată. – Din fr. immigration. Vezi definitia »

AUTOOBSERVÁȚIE s. f. autoobservare. (< fr. autoobservation) Vezi definitia »

TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie. Vezi definitia »