SINGULATÍV s.n. (Lingv.) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [Cf. engl. singulative]. Vezi definitia »

SICATÍV, -Ă adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. // s.m. Substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare. [Cf. fr. siccatif, lat. siccativus]. Vezi definitia »

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv. Vezi definitia »

pătimív, -ă, adj. (înv.; despre diateze, conjugări, forme verbale) pasiv. Vezi definitia »

DIGESTÍV, -Ă adj. referitor la digestie. ♦ aparat (sau tub) ~ = totalitatea organelor în care are loc digestia; suc ~ = lichid secretat de tubul digestiv și de anexele sale care face digestia. (< fr. digestif) Vezi definitia »