REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante, animale, minereuri sau formații geologice rare, care prezintă importanță din punct de vedere științific. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui stat. – Din fr. réservation. Vezi definitia »

TRANZÍȚIE, tranziții, s. f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situație, de la o idee la alta. ◊ Loc. adj. De tranziție = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio. Vezi definitia »

SUBURBÍE/SUBÚRBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat. suburbium) Vezi definitia »

PROCTECTAZÍE s. f. dilatație a anusului sau a rectului. (< fr. proctectasie) Vezi definitia »

RECIRCULÁȚIE s. f. reintroducere a unui material în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. ◊ reintroducere a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire ori a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică. (< fr. récirculation) Vezi definitia »