PARACLÁZĂ s. f. falie. (< fr. paraclase) Vezi definitia »

SULFOCIANÚRĂ s. f. cianură de sulf; tiocianat. (< fr. sulfocyanure) Vezi definitia »

METAMORÁLĂ s. f. (Rar) Parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale moralei. – Din fr. métamorale. Vezi definitia »

OÁZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean]. Vezi definitia »

a semăna ca două picături de apă expr. a semăna perfect. Vezi definitia »