POLIXÉN², -Ă adj. (despre paraziți) care poate trăi pe mai multe gazde. (< lat. polyxenus) Vezi definitia »

ȘANFRÉN s. n. tăietură oblică obținută prin șanfrenare. (< fr. chanfrein) Vezi definitia »

GAZOGÉN, -Ă adj. Care emană, care produce gaze. // s.n. Aparat care transformă un combustibil solid în combustibil gazos. [< fr. gazogène, cf. fr. gaz, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

ELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène) Vezi definitia »

BARKHAUSEN [bárchauzən], Heinrich Georg (1881-1956), fizician german. A descoperit (1919) discontinuitatea magnetizării materialelor feromagnetice (efectul B.); contribuții în electronică. Vezi definitia »