MERITÓRIU, -IE adj. cu merite, demn de stimă; merituos. (< lat. meritorius, fr. méritoire) Vezi definitia »

MÉDIU¹ s. n. 1. natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viața și dezvoltarea organismelor. ◊ orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ♦ ~ de cultură = soluție nutritivă sterilizată, pentru înmulțirea microbilor în laborator. 2. substanță care poate fi străbătură de un fluid. 3. societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 4. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. (< lat. medium) Vezi definitia »

DENDRÁRIU, dendrarii, s. n. Parc în care sunt prezentate colecții de plante vii, în condiții naturale sau în seră. – Din rus. dendrarii. Vezi definitia »

NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu. Vezi definitia »

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. Vezi definitia »