EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque. Vezi definitia »

meriteánă s.f. (reg.) polonic. Vezi definitia »

SONOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Emisiune slabă de lumină care însoțește fenomenul de formare a bulelor de gaze dintr-un lichid supus acțiunii ultrasunetelor. – Din fr. sonoluminescence. Vezi definitia »

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă. Vezi definitia »

INIȚIATÍVĂ s. f. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ◊ însușirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. (< fr. initiative) Vezi definitia »