SENZÁȚIE s. f. 1. reflectare nemijlocită a unor însușiri izolate ale obiectelor și ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; denumire generică pentru diverse forme ale cunoașterii senzoriale. ♦ stare sufletească emotivă. ♦ a avea ~ a că... = a simți, a i se părea că... 2. impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate. ♦ eveniment, știre care provoacă o impresie foarte puternică. ♦ de ~ = senzațional; a face ~ = a produce o impresie foarte puternică. (< fr. sensation, lat. sensatio) Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie) Vezi definitia »

ERITROBLASTEMÍE s.f. Boală caracterizată prin prezența eritroblaștilor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. érythroblastémie]. Vezi definitia »

TRIZOMÍE s. f. apariție a unui cromozom supranumerar. (< fr. trisomie) Vezi definitia »

-METRÍE² elem. metr²(o)-. Vezi definitia »