scorburí, pers. 3 sg. scorburéște, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.; despre arbori) a se scorboroși, a se găunoșa. 2. (înv.; despre munți) a se umple de văgăuni, râpe, peșteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coșcovi. Vezi definitia »

SUVINTRÍ vb. IV. v. suvintra. Vezi definitia »

TRI- elem. „trei, de trei ori, triplu”. (< fr. tri-, cf. lat., gr. tri) Vezi definitia »

coclauri s. n. pl. ascunzătoare a unei bande de hoți. Vezi definitia »

răscăbúșuri s.n. pl. (pop.) resturi de lemne tăiate. Vezi definitia »