SCANDALAGIOÁICĂ, scandalagioaice, s. f. Femeie care are obiceiul să facă scandal, căreia îi place scandalul. – Scandalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

PROCEDÚRĂ s. f. 1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească. 2. ramură a dreptului care studiază procedura (1). 3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc. 4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< fr. procédure, lat. procedura) Vezi definitia »

CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise. Vezi definitia »

BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹. ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Sb. brodina. Vezi definitia »

PALEOGENÉTICĂ s.f. Studiul genetic al fosilelor. [Cf. fr. paléogénétique]. Vezi definitia »