Definita cuvantului izotip
IZOTÍP, -Ă adj. Care prezintă izotipie. // s.n. (Biol.) Tip al unei specii de plantă pentru două sau mai multe areale geografice. [Var. isotip, -ă adj., s.n. / < fr. isotype, cf. gr. isos – egal, typos – tip].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu izotip
ciríp s.n. (reg.) țiglă. Vezi definitia »
Tip de cauciuc care imita foarte bine pielea naturala, folosit in industria incaltamintei pentru confectionarea talpilor. Vezi definitia »
ARCHIP, Ticu Sevastia (1891-1965, n. Tîrgoviște), scriitoare română. Nuvele de analiză psihologică și sugestie („Colecționarul de pietre prețioase”, „Aventura”) și o trilogie („Soarele negru”) rămasă la primele două volume; piese de teatru. Vezi definitia »
ECOTÍP, ecotipuri, s. n. Grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu. – Din fr. écotype. Vezi definitia »
MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype]. Vezi definitia »