Definita cuvantului izotonie
IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu izotonie
AUTOINTOXICÁȚIE s.f. Intoxicație produsă de organismul însuși, ca urmare a formării de substanțe toxice. [Gen. -iei. / cf. fr. auto-intoxication]. Vezi definitia »
CURTOAZÍE s. f. politețe; amabilitate, etichetă, curtenie. (< fr. courtoisie) Vezi definitia »
FLEBOMALACÍE s. f. înmuiere patologică a venelor. (< fr. phlébomalacie) Vezi definitia »
huníe (-íi) s. f. – Pîlnie. – Mr. hunie. Bg., sb. hunija, din ngr. χουνί ‹ gr. χῶνος (DAR; Conev 39), cf. tc. huni. Vezi definitia »
SUREXCITÁȚIE s.f. v. surescitație. Vezi definitia »