coperămấnt, coperămínte, s.n. (înv.) 1. înveliș, acoperământ. 2. colibă, cort. 3. coperiș, casă. 4. capac. 5. loc de adăpost, azil; protecție, ocrotire. Vezi definitia »

EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. Vezi definitia »

ACOMPANIAMÉNT s.n. Însoțire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o piesă muzicală; acord care însoțește sau susține melodia principală a unui cântec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento]. Vezi definitia »

COMPLEZÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant]. Vezi definitia »

PIGMÉNT s.m. 1. Substanță care se găsește în celulele pielii și în unele țesuturi, cărora le dă o anumită culoare. ◊ Pigmenți biliari = pigmenți care sunt produși în organismul animal și se găsesc localizați în vezica biliară. 2. Substanță colorantă, de obicei minerală, pulverizată, folosită ca vopsea în amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum]. Vezi definitia »