ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution]. Vezi definitia »

ILUZIÚNE s. f. v. iluzie. Vezi definitia »

AUTOAGRESIÚNE s. f. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. (< fr. autoagression) Vezi definitia »

FITECÍNE pron. nehot. (Pop.) Fiecine. – Fie¹ + te + cine. Vezi definitia »

CONSUMAȚIÚNE s. f. v. consumație. Vezi definitia »