pojár (pojáruri), s. n. – 1. (Înv.) Incendiu, foc. – 2. Rujeolă. – 3. În poezie, înflăcărare, ardoare, patos. – Megl. pujar. Sl. požarŭ (Miklosich, Lexicon, 683; Cihac, II, 156; Conev 42), cf. bg., slov., pol. požar și jar. – Der. pojarnic, s. m. (înv., pompier), din rus. požarnyj; pojernicie, s. f. (cazarmă de pompieri); pojarniță, s. f. (alambic; Olt., jăratic; sunătoare, Hypericum perforatum); pojeri (var. pojări), vb. (înv., a aprinde). Vezi definitia »

CVADRIPOLÁR, -Ă adj. Cu patru poli. [Var. cuadripolar, -ă adj. / cf. fr. quadripolaire]. Vezi definitia »

CALENDÁR s. n. 1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile. 2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an. 3. almanah. 4. program al unor activități prevăzute. ♦ a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci. (< lat. calendarium) Vezi definitia »

tăpșár, tăpșári, s.m. (reg.) om sărac locuind în casele altora, plătind tapșă (v.). Vezi definitia »

SUPRANUMERÁR, -Ă adj. peste numărul fixat, necesar, obișnuit. (după fr. surnuméraire) Vezi definitia »