Definita cuvantului izotomie
IZOTOMÍE s.f. (Bot.) 1. Tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. Diviziune a unui organ în două părți egale. [Gen. -iei. / < fr. isotomie, germ. Isotomie, cf. gr. isos – egal, tome – tăiere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu izotomie
DISCORÍE s.f. Deformare a pupilei. [Cf. gr. dys – rău, kore – pupilă]. Vezi definitia »
MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland)) Vezi definitia »
ARTRODÍE s.f. Articulație plană cu un singur grad de libertate de mișcare. ♦ Alunecare a unei suprafețe articulare pe cealaltă. [Gen. -iei. / < fr. arthrodie]. Vezi definitia »
CACOGRAFÍE s.f. Ortografiere greșită. [Gen. -iei. / < fr. cacographie, cf. gr. kakos – rău, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
-CEFALÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cap”. [< fr. -céphalie]. Vezi definitia »