COMUNIÁ vb. I. tr., intr. A (se) împărtăși. ♦ (Fig.) A fi în comuniune de idei sau de sentimente. [Pron. -ni-a, p.i. 3 -iază. / < fr. communier]. Vezi definitia »

CARANSEBEȘ-MEHADIA V. Timiș-Cerna. Vezi definitia »

MUBAIÁ, mubaiéle, s. f. (Înv., sec. XVIII) Achiziție realizată în numele sultanului, în care prețul mărfii era impus de către cumpărător. [Var.: mumbaiá s. f.] (din tc. mübaia (Șeineanu); der. mubaiegíu s. m.) Vezi definitia »

muiá (mói, muiát), vb. – 1. A umezi, a îmbăia, a se uda. – 2. A se face mai moale. – 3. A (se) înduioșa, a (se) emoționa. – 4. A slăbi, a ceda. – 5. (Despre fructe) A se sparge, a se crăpa; a se face zob, a mărunți. – 6. A pune rufele în apă înainte de spălat. – 7. A fi plin, încărcat de. – Var. înmuia. Mr. mul’at, mol’u, megl. anmol. Lat. mǒlliāre (Pușcariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), cf. prov. molhar, fr. mouiller, cat. mollar, sp. mojar; cf. moale. – Der. amoi, s. n. (Banat, muiat, înmuiere). Vezi definitia »

MAIÁ s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: ma-ia] – Din tc. maya. Vezi definitia »