REVERSÍV, -Ă adj. (despre mecanisme, procese etc.) care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. (< fr. réversif) Vezi definitia »

REFLEXÍV,-Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv. Vezi definitia »

CONSTATÍV, -Ă adj. (lingv.; despre o frază) care se mărginește a descrie evenimentul. (< fr. constatif) Vezi definitia »

EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. Vezi definitia »

REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif. Vezi definitia »