DORMITÓR s. n. cameră de dormit (într-o locuință, cazarmă, internat etc.). ◊ mobilă din camera de dormit. (< lat. dormitorium) Vezi definitia »

prăcșór s.n. (reg.) fâneață mică. Vezi definitia »

MIERLĂITÓR, -OÁRE adj. v. miorlăitor. Vezi definitia »

BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or. Vezi definitia »

DEBITÓR, -OÁRE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. și f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [Cf. it. debitore, fr. débiteur, lat. debitor]. Vezi definitia »