INTERDÍCȚIE s.f. Interzicere, opreliște, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. [Gen. -iei, var. interdicțiune s.f. / cf. fr. interdiction, lat. interdictio]. Vezi definitia »

OMFALORAGÍE s. f. hemoragie ombilicală. (< fr. omphalorragie) Vezi definitia »

METHEMOGLOBINEMÍE s. f. prezența methemoglobinei în sânge. (< fr. méthémoglobinémie) Vezi definitia »

ACROCARPÍE s. f. fructificare la vârful ramurilor. (< fr. acrocarpie) Vezi definitia »

BRONHOFONÍE s.f. Rezonanță exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor. [Gen. -iei. / < fr. bronchophonie, cf. gr. bronchos – trahee, phone – voce]. Vezi definitia »