ÎNVÂLTORÍ, învâltoresc, vb. IV. Refl. A se învârteji, a fi cuprins de vâltoare. – Din în- + vâltoare. Vezi definitia »

preapărí, preapărésc, vb. IV (înv.) a învăța, a sfătui, a convinge (să facă ceva, să creadă ceva). Vezi definitia »

ȘTERÍ, șteresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-și drege glasul. Vezi definitia »

sclăfărí, sclăfărésc, vb. IV refl. (înv.) a râde, a surâde. Vezi definitia »

ftóri- adj. – Al doilea. – Var. vtori. Sl. vŭtoryi. Sec. XVII, înv. Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decît circulație pur administrativă. Vezi definitia »