IMPOZIȚIÚNE s. f. (rel.) punere a mâinilor pe cineva pentru a-l binecuvânta. (< fr. imposition, it. imposizione) Vezi definitia »

EFRACȚIÚNE s.f. v. efracție. Vezi definitia »

GENUFLEXIÚNE s. f. îndoire a genunchilor. (< fr. génuflexion) Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE, concrețiuni, s. f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. concrétion, lat. concretio, -onis. Vezi definitia »

TORSIÚNE s. f. 1. răsucire. ◊ (text.) indice care arată gradul de torsiune a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (mat.) calitatea caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. scrântitură, luxație. (< fr. torsion, lat. torsio) Vezi definitia »