POLIMÉR, -Ă I. adj. (biol.; despre organe, organisme) cu mai multe părți sau diviziuni. II. s. m. produs macromolecular a cărui moleculă este constituită prin unirea mai multor molecule de monomer. (< fr. polymère) Vezi definitia »

CRIOCAUTÉR, cricautere, s. n. Instrument pentru distrugerea unor țesuturi patologice cutanate, prin congelare cu ajutorul zăpezii carbonice. [Pr.: cri-o-ca-u-] – Din fr. crycautère. Vezi definitia »

SUBOFIȚÉR s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului. (după fr. sous-officier) Vezi definitia »

IZOMÉR, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère) Vezi definitia »

MÓDER s. n. humus al solurilor de pădure, în care resturile organice sunt incomplet descompunse. (< fr. moder, germ. Moder) Vezi definitia »