ȘARNIÉRĂ s.f. 1. Balama. 2. Încheietura celor două valve ale cochiliei unei moluște. 3. Punct de joncțiune al unui sistem de fortificații, al unei cute geologice, al unei articulații etc. 4. Fâșie de hârtie gumată îndoită în formă de V, cu care se lipesc mărcile poștale în albume. [Pron. -ni-e-. / < fr. charnière]. Vezi definitia »

ASIA CENTRALĂ, reg. naturală în interiorul Asiei (China și Mongolia); c. 6 mil. km². Este limitată la N și V de frontierele C.S.I. cu China și Mongolia, iar la S de linia depr. tectonice ale Indului superior și Brahmaputrei; în E este limitată de M-ții Marele Hingan. În A.C. se disting: Zona montană, formată din M-ții Tianshan, Altaiul Mongol, Hangai și Hentei, în care se găsesc depr. Țungaria, zonă de depr. cu alt. de 1.000-1.500 m (Gobi și Tarim, ocupate de pustiurile Gobi și Takla-Makan) și A. Centrală Înaltă, cuprinzînd Pod. Tibet și lanțurile montane, Kunlun și Karakorum. Relieful prezintă o îmbinare de suprafețe stîncoase și nisipoase relativ erodate, cu alt. diferite, înconjurate sau traversate de culmi montane. Clima este continentală excesivă, cu ierni reci și temperaturi medii de -10 ºC (în Tibet). Pentru 3/4 din terit., precipitațiile însumează 100-200 mm/an. Pe munții înalți se găsesc ghețari. Hidrografia. Din periferiile reg. izv. marile fl.: Huanghe, Yangtze, Mekong, Salween, Brahmaputra, Ind, Irtîș, Selenga, Amur, restul terit. suprapunîndu-se unei zone endoreice cu numeroase lacuri (Tarim, Kukunor), în majoritate sărate. Solurile sînt castanii în N, cenușii de pustiu în centru, precum și solonceacuri și takîre. Vegetația de stepă trece către munte în taiga montană (conifere). Vezi definitia »

PURULÉNȚĂ, purulențe, s. f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence. Vezi definitia »

a da dos la față expr. 1. a pleca pe furiș. 2. a da înapoi în fața unor dificultăți. Vezi definitia »

stafidă, stafide s. f. om firav / sfrijit / pipernicit. Vezi definitia »