TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène) Vezi definitia »

FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște]. Vezi definitia »

AUTIGÉN, -Ă adj. (Despre un component al unei roci) Format odată cu roca. [< fr. autigène]. Vezi definitia »

CARMEN, formație corală bucureșteană, înființată (1901) și condusă de D. Kiriac pînă în 1927, apoi (două decenii) de I.D. Chirescu. Scopul său principal a fost sprijinirea creației naționale. Vezi definitia »

ÉMDEN s. n. Rasă de gâște de culoare albă, de 7-10 kg. – Cuv. germ. Vezi definitia »