parcán (parcáne), s. n. – Fortificație, zid de apărare. – Var. părcan. Sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s. n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány. – Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificații). Vezi definitia »

ORGÁN¹, organe, s. n.1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; p. ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. Fig. Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. Vezi definitia »

PROZAURIÁN, prozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre și acvatice; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. prosauriens. Vezi definitia »

CĂȚELÁN, cățelani, s. m. Cățelandru. – Cățel + suf. -an. Vezi definitia »

ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj. Care aparține unei epoci străvechi a omenirii. ♦ Fig. Învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Fr. antédiluvien. Vezi definitia »