APARȚÍNE vb. intr. a ține de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva; a face parte (din). (după fr. appartenir) Vezi definitia »

CONCILIAȚIÚNE s.f. v. conciliație. Vezi definitia »

CINE³- v. cin-. Vezi definitia »

DISCÉRNE vb. tr. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< fr. discerner, lat. discernere) Vezi definitia »

DILECȚIÚNE s. f. dragoste tandră și pură. (< fr. dilection, lat. dilectio) Vezi definitia »