DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac. Vezi definitia »

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți etc. Vezi definitia »

AUROLÁC, -Ă, aurolaci, -ce s. m. și f. (Arg.) Drogat cu aurolac. ◊ Copil sau tânăr fără adăpost, care trăiește prin canale, prin gări sau prin stațiile metroului bucureștean. – Din aurolac s. n. (produs industrial extrem de toxic, inhalat ca drog). Vezi definitia »

PREPELEÁC, prepeleci, s. m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleág s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

părnăjác, părnăjácuri, s.n. (înv. și reg.) saltea (umplută cu paie), matrață, mindir, păier, sălmăjac, străjac. Vezi definitia »