BITÚM s.n. 1. Produs obținut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) Culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen]. Vezi definitia »

GÁRUM s. n. sos de pește marinat cu diferite plante aromatice, folosit ca ingredient, foarte scump, în bucătăria romană. (< lat. garum) Vezi definitia »

AUXÍLIUM s.n. (Ist.) Trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor și recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor. [Pron. a-u-xi-li-um, pl. -muri. [< lat. auxilium]. Vezi definitia »

POMÉRIUM s. n. (ant.) incintă sacră ce delimita spațiul consacrat al unei cetăți de întinderea liberă exterioară rezervată agriculturii, păstoritului și îngropării morților. (< lat., fr. pomoerium) Vezi definitia »

DUM-DÚM s. n. invar. (În sintagma) Glonț (sau proiectil) dum-dum = proiectil de pușcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii țintei, provocând răni grave. – Din fr. dum-dum. Vezi definitia »