ÁULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula) Vezi definitia »

HELMINTIÁZĂ s.f. Boală parazitară produsă de prezența helminților în organismul uman sau animal. V. ascaridioză, distomatoză, oxiuriază, verminoză. [< fr. helminthiase]. Vezi definitia »

PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina. Vezi definitia »

gingirícă s. f., g.-d. art. gingiricăi Vezi definitia »

ARITMÉTICĂ s. f. Parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor. – Fr. arithmétique (lat. lit. arithmetica). Vezi definitia »