PENTAMÉTRU s.m. Vers greco-latin de cinci picioare. ♦ (În metrica modernă) Vers cu cinci silabe accentuate. [< fr. pentamètre, cf. lat. pentameter, gr. pentametron < pente – cinci, metron – măsură]. Vezi definitia »

POTENȚIOMÉTRU s. n. 1. aparat din rezistențe etalonate, pentru măsurarea diferențelor de potențial și a tensiunii electromotoare. 2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice. (< fr. potentiomètre) Vezi definitia »

ANGELOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care practică angelolatria. [< fr. angélolâtre]. Vezi definitia »

PEDÉSTRU, -Ă, pedeștri, -stre, adj., s. m. 1. Adj. (Astăzi rar) Care merge, care călătorește pe jos. ♦ (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. 2. S. m. (Înv.) Pieton. 3. Adj. (Despre soldați, trupe etc.) Care se deplasează sau care acționează (în luptă) pe jos. 4. S. m. (Înv.) Infanterist. – Lat. pedester, -tris. Vezi definitia »

PARAMÉTRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminată care intră în ecuația unei curbe sau a unei suprafețe și care permite prin varierea ei să se obțină toate varietățile unei familii de curbe sau de suprafețe. ♦ (Fiz.) Orice mărime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. paramètre, cf. gr. para – lângă, metron – măsură]. Vezi definitia »