DINȚÁR, dințáre, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei. 2. Grătar în dreptul scocului morii, care oprește pătrunderea corpurilor aduse de apă. Vezi definitia »

făgădár, făgădári, s.m. (înv.) cel ce ținea un făgădău (un han, o cârciumă pe drum de țară); hangiu, cârciumar, birtaș. Vezi definitia »

trotuár (-re), s. n. – Porțiunea marginală amenajată de-a lungul unei străzi rezervată circulației pietonilor. Fr. trottoir. Vezi definitia »

PIEPTĂNÁR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptene + suf. -ar. Vezi definitia »

fărșangár, fărșangári, s.m. (reg.) om mascat care în săptămâna albă (înainte de Paști) umblă prin sat împreună cu alții și face tot felul de nebunii. Vezi definitia »