CONGOLÉZ, -Ă, congolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al Congoului.; 2. Adj. Care aparține Congoului sau populației lui, referitor la Congo sau la populația lui. – Din Congo (n. pr.). Cf. fr. congolais. Vezi definitia »

CHINÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China. II. adj. care aparține Chinei sau chinezilor. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi. (< China + -ez) Vezi definitia »

cerchéz (cerchézi), s. m. – Persoană care aparține populației din Regiunea Autonomă Cercheză. – Var. chirghiz. Tc. çerkez (Șeineanu, II, 101; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 353 și 360). Pentru var., din tc. kirgiz (Vasmer 560), cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie Națională, I, 410. Există și dubletul neol. circazian. – Der. cerchezesc, adj. (cerchez); cerchezește, adv. (ca cerchezii). Vezi definitia »

oștéz (-ze), s. n. – (Trans., înv.) Mahala, periferie. – Var. oșteză. Germ. Hofstadt, prin intermediul mag. hóstát (Gáldi, Dict., 148). – Der. oștezean, adj. (de mahala). Vezi definitia »

ENGLÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Anglia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de englezi. (< it. inglese, fr. anglais) Vezi definitia »