STIH, stihuri, s. n. 1. (Înv., pop. și poetic) Vers; p. ext. (la pl.) poezie. 2. Verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească. – Din sl. stihŭ. Vezi definitia »

hexastíh¹ (-xas-tih / -xa-stih) adj. m., f. hexastíhă; pl. hexastíhe Vezi definitia »

SFÁNȚIH s. m. v. sfanț. Vezi definitia »

ACROSTÍH s.n. (Lit.) Poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, alcătuiesc un nume sau o propoziție. [Pl. -huri. / cf. fr. acrostiche < gr. akrostichon < akros – extrem, dinafară, stichos – vers]. Vezi definitia »

TELESTÍH s. n. gen de acrostih (2) a cărui soluție se găsește citind de sus în jos sau invers ultimele litere ale versurilor unei poezii. (< tele¹- + /acro/stih) Vezi definitia »