CATHÁRSIS s. n. 1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune. 2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate. (< fr. catharsis, gr. katharsis) Vezi definitia »

SUBSCRÍS, -Ă s. m. f. subsemnat. (< subscriere) Vezi definitia »

VÉRMIS s.n. Regiune mediană a cerebelului, situată între cele două emisfere ale acestuia. [< lat., fr. vermis]. Vezi definitia »

BOURGEOIS [burjuá], Léon (1851-1925), om politic francez. Prim-min. (1895-1896). Promotor al Ligii Națiunilor, a militat ca aceasta să dispună de mijloace de execuție a hotărîrilor ei. Premiul Nobel penru pace (1920). Vezi definitia »

SÍFILIS, sifilisuri, s. n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate și care se caracterizează în faza întâi prin apariția șancrului, în faza a doua prin apariția sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ◊ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis. Vezi definitia »